Status: Ce facem cu arhitectura vernaculară?

Imaginea trecutului rămâne a fi una care încă mai mângâie sufletele oamenilor. Acum mai avem ceva exemple pe ici-colo de arhitectură rurală realizată după rețetele bunicilor. Dar cum vom explica copiilor noștri cum au trăit bunicii, cum a evoluat istoria neamului? Muzee tot mai multe, dar unde aș putea găsi prin muzeele Chișinăului un exemplu de casă strămoșească?

Ajuns la ora șapte în pragul unei case

Bunicul s-așezară și-n brațe mă luase.

Apoi în ochii lui o lacrimă i-apare:

- Bunicule, hai spune! Hai spune ce te doare!

Și totuși preferase să stea-n a lui tăcere

Iar eu, tot căutam izvorul de durere.

Învins de insistență, dar și melancolie

Bunicul începuse o vorbă de vecie.

Vorbise despre satul în care s-a născut el,

Cum se plimba la rîndu-i cu propriul bunel,

O casa-au început în doi s-o construiască

Să fie locul sfînt în care să-i unească

Să stea și el, și mama, și tata la o masă

Să-i crescă împreună, să-i vadă că le pasă,

Căci ei erau plecați, plecați peste hotare,

Căci așa fură vremea – un stat cu limitare.

Dar toată-a lui durere venea din altă parte –

S-au străduit să facă o casă ca la carte,

Iar consăteni de-acolo cu mofturi burghezești

Veneau cu arhitecți... străini, ce să vorbești,

Și ridicau o casă, drăguță și nici rea,

Problema lor a fost, a fost originea.

Bunicul și strămoșul cu grijă aranjau

Șindrilă, dar vecinii cu țiglă-acopereau.

Vreo două zile, trei, la prispă ei lucrau

Fruntari şi balustrada din lemn ei o sculptau,

Iar peste gard de ei, vecinii tencuiau

Balconul din beton, sau prispa închideau.

E drept, acum privind, prin sat, ce să găsesc,

Vreo casă strămoşească, pe ici–cole zăresc.

Îmi povesteşte bunul cum uşa curăţa,

Cum el şi cu bunicul fereastra aşeza,

Că uşa şi fereastra în doi o asamblau,

Şi-apoi din lemn decoruri pe-alocuri le plasau.

La casa cea vecină o zi le trebuiau

S-aducă cu maşina ferestre, şi montau,

Şi uşi cu ramă albă, ferestre PVC,

Ş-apoi la terminare erau ironice.

Acum iată-mi arată spre poarta unei case

La care zic că-mi plac, riglajele lemnoase

Şi stîlpi ornamentaţi, culoarea băiţuită,

Şi însăşi chiar ideea de poarta-acoperită.

Apoi iar îmi arată o casă aranjată

Cu-o poartă care-aş zice că-i chiar împrumutată.

O poartă transparentă, metal realizată,

Care mai are-n spate o tablă ondulată,

Continuă apoi cu-n gard greu betonat

În loc de unul simplu din lemn realizat

Sau unul şi mai ieftin de-acela împletit

Cu mod de împleteală de la strămoşi moştenit.

Ş-atunci, cu pieptul dîrz şi drept m-am ridicat

Şi-am zis „– Bunele! Să nu fii supărat

Am să învăţ pămîntul să pot să îl păstrez

Şi vom avea un sat ca să te minunezi”

Bunicul cu-n oftat şi el s-a ridicat

Şi-a zis cam cu durere că-s încă mic băiat,

Sau poate eu voi fi – acel ce a schimbat

VIITORUL.